Acest studiu a fost realizat pentru Comunitatea Declic, care solicită Guvernului și Parlamentului să modifice legislația și să definească clar termenul de „conducere sub influență”, cu stabilirea unor praguri de cantități de substanțe în sânge de la care să se prezume că șoferul se află sub influența substanțelor psihoactive.

Declic reprezintă avangarda activismului digital în România, fiind prima organizație care a introdus campaniile online pe scară largă în țară. Cu o comunitate de peste un milion de membri, Declic este vocea cetățenilor obișnuiți care aspiră la o societate mai justă și echitabilă. Utilizând platforme digitale avansate, Declic mobilizează comunități, coordonează acțiuni pe teren și dezvoltă strategii online pentru a promova schimbările pozitive în societate. Organizația sprijină activ cetățenii angajați în apărarea drepturilor omului, consolidând în același timp bazele unui parteneriat durabil cu inițiative similare. Misiunea principală a Declic este de a pune la dispoziția cetățenilor instrumente eficiente de intervenție care să răspundă la provocările corupției și politicilor iliberale.

Deși motivele acestor evoluții nu fac obiectul prezentului raport, este important de menționat că modificările nu au la bază nicio motivare bazată pe fenomene sesizabile: din contră, au fost produse 0 decese (3 accidente) în anul 2022 de către șoferi depistați cu substanțe psihoactive în corp³, respectiv 3 decese (7 accidente) în primele 10 luni ale anului 2023⁴. Astfel, condusul sub influența substanțelor psihoactive (altele decât alcoolul) se află pe locul 30 (din 38) în topul cauzelor de accidente rutiere în 2022, respectiv pe locul 28 în 2023, fiind ucise, în medie, 1500 de persoane anual din alte cauze decât condusul sub influența substanțelor psihoactive (spre exemplu, 280 din cauza vitezei, 108 din cauza depășirilor neregulamentare, 47 din cauza alcoolului, în 2022).⁵

Toate aceste evoluții punitive, explorate pe scurt în rândurile de mai jos, se intersectează, însă, în principala problematică abordată de acest raport: lipsa deplină a reglementării clare, previzibile și juste a noțiunii de ‘a fi sub influența’ substanțelor cu potențial psihoactiv, în contextul condusului autovehiculelor.

România riscă incriminarea și condamnarea injustă a mii de persoane anual, având în organism cantități reziduale, inactive și/sau irelevante, de substanțe psihoactive ori metaboliți (chiar și inactivi), survenite în urma consumului de medicamente banale, alimente, tratamente prescriptibile (pentru care interdicția de a șofa a expirat prin epuizarea efectului) sau consum de substanțe petrecut chiar și cu săptămâni în urmă, printre altele, care nu mai pot afecta advers, în vreun fel, capacitatea de a conduce.

Este imperios necesară adoptarea, de îndată, a modelelor internaționale care prevăd introducerea unor praguri clare reprezentând cantitățile minime (de ordinul nanogramelor) de substanțe psihoactive pentru care nu se impune incriminarea șoferilor (legislație de tip per se), precum limite de cuantificare/relevanță toxicologică/raportare în laboratoare, cele sub nivelul cărora cantitățile determinate nu au niciun fel de potențial de a modifica vreo funcție a organismului. Succesiv, se impune dezvoltarea, cu celeritate, a unui sistem de sancționare și incriminare bazat pe limite legal stabilite (mai ridicate decât cele de laborator), coroborate cu examinarea clinică (legislație de tip hibrid, în 2 trepte).

O importanță deosebită o are și acordarea unor limite terapeutice pentru șoferii cu diferite tratamente care nu sunt de natură a le afecta în mod negativ abilitățile de condus (e.g. tratamente psihiatrice precum ADHD, atacuri de panică, anxietate, tratamentul durerii, etc.), fie prin incapacitatea farmacologică a substanței de a influența advers abilitățile de șofat, fie prin dozaje mici, fie după epuizarea efectului medicamentos ori prin faptul că prezența substanței are în fapt efectul de a reduce riscurile la care se supun pacienții care conduc.

Acești pași sunt necesari pentru a evita incriminarea injustă a șoferilor nevinovați, de a permite pacienților aflați sub diverse tratamente să nu renunțe la acestea, de a preîntâmpina virajul - deja marcat - către substanțe care nu pot fi depistate, precum etnobotanicele. De asemenea, acești pași ar maximiza certitudinea incriminării doar acelor șoferi unde totalitatea dovezilor indică o stare de influență de așa natură încât să afecteze în mod advers abilitățile de condus.

Aidoma, Executivul a intervenit succesiv prin diferite ordonanțe de urgență în sensul facilitării condițiilor de reținere a permisului de conducere, respectiv înăspririi condițiilor de redobândire a acestuia, precum în urma refuzului testului antidrog aplicat de Poliția Română⁷. Astfel, durata minimă prin care un șofer își putea recupera permisul (12 ore, în urma examinării medicale) a fost extinsă la o durată standard de 72 de ore, fiind eliminată posibilitatea eliberării permisului odată cu rezultatul negativ al unei examinări medicale, efectuată la momentul prelevării mostrelor biologice.

Concomitent, Poliția Română a beneficiat de numeroase finanțări (îndeplinite sau în curs) pentru dotarea cu aparate DrugTest din diferite surse, deținând circa 800 de aparate⁸. În acest sens, în anul 2022, au fost efectuate peste 25.000 de testări antidrog în trafic, respectiv peste 30.000 de testări în primele 10 luni ale anului 2023, dintre care aproximativ 10% s-au dovedit a fi (preliminar) pozitive.⁹ În realitate, însă, pentru 1111 dintre cele 3009 persoane depistate pozitiv în anul 2023, rezultatele mostrelor biologice au infirmat prezența în corp a substanțelor psihoactive - însemnând că 38% dintre testele de pe șosele s-au dovedit a fi false.¹⁰

Chiar și cu aceste valori ‘corectate’, numărul infracțiunilor de conducere sub influența substanțelor psihoactive din anul 2023 (aproximativ 2000) este de 50 de ori mai mare decât media perioadei 2009-2015 (când erau constatate anual în jur de 40 de infracțiuni - n.n.: posibil un număr mic și pe fondul incapacității de testare rutieră de la acel moment).¹¹ În aceste contexte de supraaglomerări ale instituțiilor responsabile de gestionarea cauzelor, instanțele de judecată sunt în fruntea disensiunilor generate de evoluțiile mai sus prezentate, în special din cauza neclarităților legate de noțiunea de a fi „sub influență”, reținută în art. 336 din Codul Penal. Aceste neclarități plasează România în afara oricăror modele internaționale de control și riscă pedepsirea penală deosebit de severă pentru persoane nevinovate.

Așa cum se remarcă și în raportul Inspecției Judiciare, instanțele judecătorești au o practică „foarte diversă și neunitară” în soluționarea cauzelor care au ca obiect infracțiunile de conducere sub influența substanțelor psihoactive.¹² O minoritate a instanțelor ia în considerare expertiza medico-legală asupra unor valori deosebit de scăzute ale diferitelor substanțe (THC, metaboliți de cocaină, codeină survenită în urma consumului de medicamente, ori pentru prezența substanțelor doar în urină) pentru renunțarea la urmărirea penală sau clasarea cauzei, având în vedere concluziile expertizelor cum că inculpaților nu le erau afectate capacitățile fizice și psihice (nu erau sub influență), la data și ora depistării în trafic sau a procedurii diverselor incidente/accidente.¹³

Majoritatea instanțelor, însă, interpretează noțiunea de ‘a fi sub influență’ bazat pe o decizie a Înaltei Curți (care nu este obligatorie),¹⁴ astfel:

• „o persoană se află sub influența substanțelor psihoactive [...] ori de câte ori în organismul său au fost introduse - prin ingerare, injectare, inhalare, fumat sau prin orice alt mod - substanțe susceptibile sã producã efecte psihoactive, find irelevantă, sub acest aspect, cantitatea de substanță consumată sau depistată în probele biologice ale făptuitorului.”

În acest sens, se ajunge la cercetarea și judecarea persoanelor care prezintă în corp simple urme sau particule reziduale ale unui consum îndepărtat, de anumite substanțe psihoactive, urme sau particule despre care cunoaștem cu certitudine că nu afectează capacitatea de a conduce - tocmai acestea oferă, medical și toxicologic, o asigurare că persoanei respective nu îi sunt afectate capacitățile fizice sau psihice. Spre exemplu, Judecătoria Sectorului 5 din București a refuzat renunțarea urmăririi penale pentru un inculpat identificat cu 0.017 micrograme/mililitru benzoilecgonină (metabolit inactiv al cocainei, semn că la un moment dat îndepărtat, în urmă cu peste 24 de ore, suspectul ar fi consumat cocaină) și a dispus ca procurorul să continue urmărirea penală și cercetările.¹⁵

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție se află în pronunțarea unei decizii (16.09.2024)¹⁶ într-un dosar în care, în primă instanță, inculpatul a fost găsit nevinovat de infracțiunea de conducere sub influență, pentru că:

• „raportul de expertiză medico-legală a concluzionat argumentat că, având în vedere rezultatul determinărilor toxicologice și al examenului clinic, inculpatul nu se afla [la data și ora depistării în trafic] sub influența substanțelor psihoactive” (fiind depistată concentrația de 0.013 micrograme/mililitru de metabolit inactiv al cocainei).¹⁷

Cu toate acestea, procuratura a contestat această soluție de achitare, argumentând că ar fi incriminată „orice acțiune de conducere a unui vehicul pe drumurile publice ulterior consumului de substanțe psihoactive, indiferent de valoarea rezultată în urma analizei de laborator și indiferent de datele examenului clinic sau de concluziile expertizei medico-legale”.¹⁸

Această interpretare, susținută de Ministerul Public,¹⁹ este contrară oricăror minime fundamente medico-legale și judiciare atât autohtone, dar mai ales internaționale. Pe plan autohton, Consiliul Superior de Medicină Legală reiterează:²⁰ 

• „o persoană se află sub influența unei substanțe atunci când, ca urmare a consumului unei substanțe, capacitățile sale fizice sau psihice sunt afectate, cu reducerea abilităților sale de a gândi și reacționa normal, cu prudența și diligența necesare [...] stabilirea prezenței stării de influență, NU poate și NU trebuie să fie corelată rigid cu simpla prezență a unei substanțe [...]” 

Mai mult decât atât, interpretarea textului de lege trebuie să țină cont de faptul că prezența unor substanțe psihoactive în organismul conducătorului auto poate fi cauzată de administrarea unor medicamente prescrise pentru afecțiuni minore sau auto-administrate, care nu necesită prescripție specială. De exemplu, unele variante de medicamente care conțin paracetamol și ibuprofen (cum ar fi Bioflu, Ibusinus) pot include Pseudoefedrină, substanță menționată în tabelul nr. 4 din anexa legii nr. 143/2000, sau Codeină, substanță listată în tabelul nr. 1 din aceeași anexă. Totodată, anumite suplimente alimentare, precum cele pe bază de cânepă și ulei de canabis, pot conține urme de Canabis, un drog de risc inclus în tabelul nr. 3 al legii 143/2000. Aceste fapte nu trebuie incriminate.

Organizații non-guvernamentale alături de practicieni și experți,^{21 22} constată lipsa de previzibilitate a legii interpretată în sensul propus de Ministerul Public, care împiedică cetățenii din a cunoaște când/dacă intră sub incidența legii penale, respectiv nu permite cetățenilor din a-și „adapta conduita pentru a nu intra în sfera sa [a legii penale]”.²³ Făcând trimitere către practica europeană și internațională, un ‘cor’ de experți cer corectarea, de îndată, a nedreptăților prezente în legea curentă prin încadrarea în modelele internaționale existente.^{24 25}

denumit impairment în literatura Europeană și effect-based în literatura trans-Atlantică, constă în dovedirea, de către organele de cercetare penală, a faptului că șoferul se afla sub influența substanțelor psihoactive în sensul „afectării adverse a abilităților de a șofa.”²⁷ În acest sens, practica internațională se bazează în principal pe instruirea forțelor de poliție de a aplica examinări standardizate șoferilor la momentul depistării în trafic, precum a cere șoferilor să urmărească un pix cu privirea, a sta într-un picior, a umbla în linie dreaptă etc. (teste care urmăresc detectarea unor modificări neuro-psihice, senzoriale, motorii, vegetative), acestea fiind consemnate drept probe pentru eventuala urmărire penală.²⁸

În cazul în care testele standardizate nu pot fi întreprinse la fața locului, precum în cazul unui accident, se iau în considerare și examinările clinice efectuate de personal medical, cât și analizele de laborator, respectiv interpretarea medico-legală a concentrației substanțelor din sânge, pentru a putea stabili dacă șoferului îi erau afectate în mod advers abilitățile de a șofa la momentul opririi în/accidentului din trafic. Deși acest model este folosit în majoritatea Statelor Unite ale Americii, precum și în 11 state ale Uniunii Europene, este considerat a avea o eficiență scăzută din cauza dificultăților în instruirea forțelor de poliție, a problemelor privind standardizarea testelor motrice, a subiectivității personalului de la fața locului și a diversității cazurilor și incidentelor din trafic.²⁹ Cu toate acestea, aidoma următoarelor două modele, și acest model caută să restrângă posibilitatea de sancționare a șoferilor despre care nu putem ști cu certitudine că se aflau sub influența substanțelor psihoactive, cu precădere din simptomele prezente la fața locului, dar și din examinările și analizele ulterioare.

Ținând cont de limitările modelului anterior, un număr semnificativ de state din jurul lumii au tranziționat, în ultimele decenii, către abordarea influenței „per se”, constând în stabilirea a diverse limite de substanțe, de ordinul nanogramelor per mililitru de sânge (sau echivalate în analizele asupra serului ori plasmei). Identificarea substanțelor psihoactive peste aceste limite înseamnă incriminarea automată a șoferului (cu excepția cazurilor în care nu este un model hibrid, analizat ulterior în acest raport), iar prezența substanțelor sub aceste limite înseamnă prezumția automată că șoferul nu se afla sub influența substanțelor psihoactive pentru care a fost testat. În cadrul acestei abordări se situează și abordarea de „toleranță zero” drept sub-categorie care impune folosirea unor minime limite de laborator, precum și abordarea separată a limitelor legale impuse prin lege. 8 țări Europene și 16 State Americane adoptă astfel de limite.

Contrar percepției colective, o abordare de tip ‘toleranță zero’ nu înseamnă că orice particulă sau reziduu de substanță identificate prin analize prezumă șoferul a fi sub influență. Din contră, toate țările care declară politica de toleranță zero folosesc diferite limite de laborator (precum limitele de cuantificare - LOQ -,dar și limite de relevanță, limite de raportare) pentru a stabili prezența și cantitatea substanțelor cu acuratețe, replicabilitate și nivele de încredere înalte, micșorând erorile și imprecizia, dar și pentru a evita raportarea unor concentrații infinitezimale de substanțe, incapabile să perturbe funcțiile organismului.³⁰ Ținând cont de sensibilitatea deosebit de ridicată a aparaturii moderne de laborator, care poate detecta prezența oricăror fracțiuni de particule de substanță (e.g. 0.001 ng/ml) însă cu nivele ridicate de eroare și scăzute de încredere și replicabilitate, limitele de cuantificare reprezintă unelte folosite universal. Este, de asemenea, important de menționat că aceste limite sunt cel puțin identice (dar adesea mai ridicate) decât limite de detecție de laborator (LOD - care pot fi explicate drept reprezentând o ‘calibrare’ a aparatelor la praguri rezonabile, dar în continuare susceptibile de erori în măsurare și cuantificare). Mai mult decât atât, ținând cont că diferite laboratoare din același stat pot opera cu diferite aparate ce atrag, evident, și limite de detecție și cuantificare distincte (în baza diferențelor între aparate), Consiliile de Medicină Legală și/sau Toxicologie pot uniformiza valorile minime de raportare, în baza unor convenții interne.

Spre exemplu, laboratorul din Padova operează prin limite de detecție (LOD - ‘calibrarea aparaturii’) la 0.03 ng/mL pentru heroină (6-AM), 0.1 ng/mL pentru THC (cannabis) și ketamină, respectiv 0.3ng/mL pentru cocaină, benzoilecgonină, morfină, codeină, metadonă, MDMA și MDA.³¹ Limitele de cuantificare (LOQ) sunt de la 3 până la 5 ori mai mari: 0.1 ng/mL pentru heroină (6-AM), 0.5 ng/mL pentru THC (cannabis) și ketamină și 1ng/mL pentru cocaină, benzoilecgonină, morfină, codeină, metadonă, MDMA și MDA. Cu toate acestea, Asociația Toxicologilor Legiști din Italia (GTFI) a decis standardizarea limitelor care plasează automat un șofer drept fiind sub influență, ridicându-le la valori duble față de cele alese, intern, de laboratorul din Padova: toate substanțele la pragurile de 2ng/ml, cu excepția THC, ridicat la pragul de 1ng/ml.³² Cunoaștem cu certitudine că, indiferent de caracteristicile individuale ale șoferului, prezența cantităților de substanță din sânge sub aceste praguri de 2ng/ml (respectiv 1ng/ml THC) este imposibil de a afecta în vreun fel abilitățile de a conduce, fiind, în fond, doar limite analitice infime.

Întocmai, astfel de praguri evită strict incriminarea consumului de substanțe ilicite sau medicamente petrecut cu zile sau chiar săptămâni în urmă, pentru care mai sunt identificabile doar minime reziduuri ori metaboliți inactivi. Principala problemă a acestei abordări este, însă, că o parte semnificativă a comunităților academice și științifice, alături de un număr semnificativ de State, consideră că până și aceste praguri de 1-2ng/ml plasează în zona posibilei incriminări mult prea multe persoane ale căror capacități fizice și/sau psihice nu sunt influențate de substanțele (ori urmele) prezente în corp.

Ținând cont de nivelele deosebit de scăzute de laborator practicate în țările care implementează așa-zisa “„toleranță zero”, un număr tot mai mare de țări impun, prin lege, praguri legale de prezență a substanțelor semnificativ mai ridicate. Aceste decizii sunt luate pentru a evita incriminarea șoferilor care prezintă cantități mai mari de reziduuri ori substanță în sânge, dar despre care se prezumă, pe baza literaturii de specialitate, că este cel puțin improbabil a fi sub influență. Mai mult decât atât, ținând cont de necesitatea utilizării anumitor tipuri de substanțe psihoactive drept tratamente psihiatrice,³³ țări precum Marea Britanie și Germania înțeleg să permită șofatul cu concentrații terapeutice (ținând cont că astfel de tratamente pot reduce semnificativ riscurile la care se supun șoferii, de pildă cei cu ADHD, în timpul condusului).^{34 35}

De asemenea, sunt instituite limite terapeutice și pentru o multitudine de alte medicamente, precum decongestionante nazale, tratamente antigripale, tratamentul insomniilor, anxietății, atacurilor de panică. Conform Apador-CH,³⁶ limitele terapeutice permise în Marea Britanie sunt următoarele: Clonazepam (folosit pentru tratamentul crizelor de panică) – 50 ng/ml; Diazepam (anti-anxietate) – 550 ng/ml; Flunitrazepam (sedativ) – 300 ng/ml; Lorazepam (anti-anxietate) – 100 ng/ml, Metadonă (substitut de heroină) – 500 ng/ml, Morfină (pentru terapia durerii) – 80 ng/ml, Oxazepam (anti-anxietate) – 300 ng/ml, Temazepam (anti-anxietate și sedativ) – 1,000 ng/ml; Amfetamine (tratament ADHD) – 250 ng/ml.

Raportându-ne însă la majoritatea substanțelor ilicite ‘clasice’, dincolo de medicamente, 20 de jurisdicții din întreaga lume, printre care și 8 țări ale Uniunii Europene (Belgia, Cehia, Danemarca, Franța, Irlanda, Luxemburg, Olanda și recent, Germania) au introdus, prin lege, valori limită legal stabilite (cut-offs, mai mari decât limitele de laborator) pentru majoritatea substanțelor ilicite.^{37 38 39}

Astfel, pentru amfetamine, limita legală stabilită este 10 ng/ml în Franța, 15 ng/ml în Elveția, 20 ng/ml în Danemarca și Noua Zeelandă, 41 ng/ml în Novergia, 50 ng/ml în Olanda, 100 ng/ml în unele State Americane precum Ohio și Nevada, și 250 ng/ml în Marea Britanie, referitor la analizele de sânge. Limita legală în Luxemburg și Belgia este de 25 ng/ml în plasmă (echivalent cu ~16 ng/ml în sânge), respectiv de 25 ng/ml în ser pentru Cehia și Germania (echivalent cu ~23 ng/ml în sânge). Toate aceste valori sunt identice și pentru metamfetamine, cu excepția Norvegiei (45 ng/ml în sânge), a Noii Zeelande (10 ng/ml) și a Belgiei și Germaniei (care nu specifică limite minime). De asemenea, pentru MDMA, limitele permise sunt de 20 ng/ml în Luxemburg pentru analizele de ser, 25 ng/ml pentru Belgia și Cehia, în plasmă, respectiv în ser. De asemenea, limitele în sânge sunt de 20 ng/ml în Danemarca, 10 ng/ml în Franța, Marea Britanie și Noua Zeelandă, 50 ng/ml în Olanda, 97 ng/ml în Norvegia, 15 ng/ml în Elveția, cu limite identice și pentru MDA/MDEA, pentru țările care includ și aceste substanțe.⁴⁰

Atât pentru cocaină și benzoilecgonină (metabolitul inactiv al cocainei) limitele sunt de 25 ng/ml în plasmă, în Belgia și Luxemburg, respectiv Cehia în ser, 10 ng/ml în Franța, 50 ng/ml în Nevada și Ohio, în sânge. De asemenea, ținând cont că benzoilecgonina nu produce efecte de natură a afecta capacitățile de a conduce, aceasta fiind pur și simplu un indicator al unui consum de cocaină la un moment dat în trecut, numeroase țări fie nu o consideră o substanță de interes (Danemarca, Elveția, Norvegia, Olanda, etc.), fie aleg praguri semnificativ mai ridicate pentru aceasta. Spre exemplu, Marea Britanie și Irlanda au o limită de 10 ng/ml pentru cocaină, dar de 50 ng/ml pentru benzoilecgonină. Similar, Germania are o limită de 10 ng/ml pentru cocaină în ser, dar de 75 ng/ml pentru benzoilecgonină. Pentru morfină pragurile sunt de 10 ng/ml în plasmă în Belgia, respectiv ser în Cehia și Germania, și aceeași cantitate în sânge în Danemarca, Franța și Noua Zeelandă. În Marea Britanie limita este de 80 ng/ml, în Franța de 10 ng/ml, în Olanda de 20 ng/ml, în Elveția de 15 ng/ml, iar în Norvegia 9 ng/ml de sânge.

Pentru THC, limitele sunt de 0.5 ng/ml în Franța, 1 ng/ml în Belgia, Danemarca, Irlanda, Luxemburg și Noua Zeelandă, 1.3 și 1.5 ng/ml în Norvegia, respectiv Elveția, 2 ng/ml în Cehia, Marea Britanie, Canada, Nevada și Ohio, 3 ng/ml în Olanda, 3.5 ng/ml în Germania, 5 ng/ml în Colorado, Illinois, Montana și Washington. Cu excepția Irlandei și a Statului Nevada, nicio țară nu consideră metaboliții THC (11-OH-THC, THC-COOH) a fi de interes - aceștia pot fi folosiți doar în a determina vechimea consumului și nu ca element de incriminare direct. Pentru alte substanțe, precum GHB, limitele concentrației în sânge variază de la 5000 ng/ml în Canada, până la 20.000 ng/ml în Danemarca. De asemenea, pentru heroină sunt identificate limite pornind de la 10 ng/ml în Danemarca, 20 ng/ml în Olanda, până la 50 ng/ml în Ohio și Nevada. Un număr restrâns de țări oferă concentrații limită și pentru LSD (0.5 ng/ml în Danemarca, 1 ng/ml în Marea Britanie și Norvegia, 10 ng/ml în Ohio și Nevada), 6MAM (10 ng/ml Franța, Ohio și Nevada, 5 ng/ml Marea Britanie și Irlanda), Ketamină (10 ng/ml Danemarca și Noua Zeelandă, 20 ng/ml Marea Britanie, 95 ng/ml Norvegia) și Fenciclidină (1 ng/ml Danemarca, 10 ng/ml Nevada, Ohio și Virginia).

Un amplu studiu realizat de laboratorul toxicologic din Padova demonstrează impactul deosebit pe care îl are aplicarea diferitelor modele asupra numărului de șoferi considerați a fi sub influență.⁴¹ Spre exemplu, aplicarea limitelor din Danemarca în locul limitelor de cuantificare laborator (LOQ) din Padova mai sus prezentate, reduce cu 37% numărul persoanelor considerate sub influență. Aplicarea limitelor din Germania și Marea Britanie constă într-o reducere cu 29%, iar a celor din Norvegia cu 36%. De asemenea, aplicarea limitelor recomandate prin proiectul european DRUID al Agenției Europene pentru Droguri, reduce cazurile considerate a fi sub influență cu 26%, având următoarele valori: 10 ng/ml pentru 6-AM, 7-AC, Alprazolam, Clonazepam, Cocaină, Codeină, Lorazepam, Metadonă, Morfină și Zopiclone; 20 ng/ml pentru Amfetamină, MDA, MDEA, MDMA, Metamfetamină, Nordiazepam; 50 ng/ml pentru Benzoilecgonină, Oxazepam și Tramadol; 1 ng/ml pentru THC, 37 ng/ml pentru Zolpidem, 8.5 ng/ml pentru 7-AF, 5.3 ng/ml pentru Flunitrazepam și 140 ng/ml Diazepam.⁴²

Astfel de praguri legale implementate în diferite țări au la bază meta-analize care iau în considerare sute de studii din întreaga lume referitor la concentrațiile care pot influența negativ abilitățile de șofat. Bazat pe întreaga literatură de specialitate disponibilă (clinică, epidemiologică, toxicologică, farmacologică, de sănătate mintală și de siguranță a transporturilor, printre altele)⁴³ majoritatea cercetărilor identifică o limită legală de 20 ng/ml în sânge pentru amfetamine, metamfetamine, MDMA, MDA, MDEA, pentru a considera că șoferul nu se află sub influență în sensul de afectare a abilităților de condus. Însă ținând cont de necesitatea implementării unor cantități terapeutice pentru condiții precum ADHD, unele studii propun ca acest prag să fie ridicat până la 600 ng/ml pentru amfetamine.⁴⁴ Referitor la morfină propunerile științifice propun valori între 9 ng/ml și 80 ng/ml, majoritatea cercetărilor fiind însă însumate înspre limita de 14.3 ng/ml de morfină în plasmă. Pentru cocaină, propunerile minime ale majorității comunităților științifice constau într-o limită de 10 ng/ml, până la propuneri (minoritare) de 80 ng/ml. Cea mai accentuată dezbatere academică are loc pentru THC, diferențele de metabolizare dintre consumatori fiind considerabile - și deci deosebit de greu de estimat cantitățile necesare a fi permise, cu excepția limitelor minime de 1 ng/ml agreate de majoritatea literaturii.

Ținând cont de varietatea convențiilor de politici din diferite țări pentru nivelele pragurilor legal stabilite (altele decât limitele tehnice de laborator), în special pentru THC, dar aplicabil pentru o gamă largă de substanțe clasice și mai ales pentru gestionarea noilor substanțele psihoactive, un număr semnificativ de state aleg să implementeze anumite modele hibride sau în ‘două trepte’ (two-tier system). Acestea sunt formate din 1. Modelul identificării semnelor influenței și 2. Oricare dintre variantele modelului „per se” - toleranță zero (limite de cuantificare și de raportare stabilite de laborator) și/sau limite stabilite prin lege. Alături de Norvegia, care a tranziționat recent către modelul hibrid, alte 9 țări de pe Continentul European (Slovacia, Letonia, Islanda, Finlanda, Germania, Belgia, Danemarca, Franța, Olanda) folosesc acest model în diferite moduri, precum minima adoptare a unor limite (fie legale - mai ridicate, fie tehnice de laborator - mai scăzute), alături de examinarea clinică, pentru a putea stabili cu precizie cât mai ridicată, în fiecare caz, dacă șoferul poate fi considerat a fi sub influență sau dacă reprezintă un risc real în trafic.

În același timp, pot fi implementate și diferite mecanisme de sancționare: spre exemplu contravenții, dacă cantitățile de substanță depistate în corp depășesc limitele de laborator sau limitele legale, însă examinarea clinică și interpretarea contextuală constată mai degrabă că șoferul nu s-ar fi aflat sub influență. Succesiv, dacă sunt depășite limitele de laborator, alături de constatarea clinică că șoferul s-ar fi aflat sub influență, atunci pedepsele sunt mai drastice - e.g. penale. Pot exista diferențe, de asemenea, și între medicamentele prescriptibile (cu dozele terapeutice relevante) și substanțele ilegale, în sensul de aplicare a sancțiunilor contravenționale pentru depășirea limitelor celor dintâi alături de constatarea influenței, și sancțiuni penale pentru îndeplinirea condițiilor pentru cele din urmă.

Deși acest model este cel mai complex dintre toate, necesitând implementarea și combinarea ambelor modele anterioare, este considerat a fi cel mai protectiv și este de asemenea recomandat de către Agenția Europeană pentru Droguri pentru a fi implementat în cazul majorității substanțelor psihoactive.^{45 46}

1. Ținând cont că România se situează, la momentul producerii acestui raport, în afara fiecăruia dintre cele 3 modele internaționale de gestionare a condusului sub influența substanțelor psihoactive, este necesară stabilirea de îndată a unor norme minime pentru a plasa practica judiciară în zona legislației ‘per se’, mai specific în modelul de așa-zisă “toleranță zero”. Reiterăm că acest model implică cel puțin stabilirea unor praguri analitice de laborator, putând a fi stabilite prin Ordin de Ministru al Sănătății, precum limite de cuantificare/raportare/relevanță toxicologică, pentru a evita din start posibilitatea de incriminare a șoferilor cu urme infime de substanțe în corp.
2. Concomitent, de îndată, România trebuie să restabilească valoarea judiciară a interpretărilor medico-legale, recunoscând faptul că nu orice cantitate de substanță, chiar dacă se află peste limitele analitice/de cuantificare de laborator, înseamnă a fi sub influență - iar singurele entități avizate să evalueze și să stabilească aflarea sub influență (noțiune în acord și cu codul penal) în baza și a concentrațiilor depistate fac parte din personalul medical. Astfel, se ajunge la o formă rudimentară, dar protectivă, a modelului hibrid mai sus analizat.
3. În același timp, România trebuie să dezvolte protocoale pentru a permite condusul având în corp diferite cantități terapeutice de substanțe cu potențial psihoactive, precum pentru persoanele cu ADHD, atacuri de panică, anxietate, etc., unde tratamentul poate implica administrarea de medicamente care au un impact pozitiv asupra abilităților de a conduce, reducând totodată riscurile la care se supun șoferii.
4. Simultan, pentru a eficientiza activitatea instituțiilor Statului și a asigura protecția cât se poate de amplă a șoferilor nevinovați, România trebuie să adopte cu celeritate, prin lege, valori de substanțe (limite legal stabilite, cut-offs) mai ridicate decât pragurile de laborator, conform propunerilor din proiectul DRUID ori practicilor din alte state.
5. Prin introducerea acestor praguri mai ridicate și ținând cont de restabilirea valorii judiciare a interpretărilor medico-legale, se pot dezvolta și diferite nivele de sancțiuni (contravenționale/penale), ajungând astfel pe deplin la modelul hibrid/în 2 trepte de control, recomandat de studiile și rapoartele internaționale drept fiind cel mai robust și promițător.

Referitor la limitele legal stabilite (cut-offs, altele decât cele de laborator), bazat pe întreaga expunere a studiilor și practicilor din alte state, propunem ca România să adopte următoarele praguri de cantități de substanțe în sânge prin care să se prezume că șoferul se află sub influența substanțelor psihoactive:

1. Art. 336 NCP https://legeaz.net/noul-cod-penal/art-336
2. OUG 95/2002 https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/282884
3. Poliția Română, Buletinul Siguranței Rutiere, 2022 (p. 55) https://www.politiaromana.ro/files/pages_files/BSR2022_web.pdf
4. Ioniță, V., interviu în publicația Gândul, 2023 https://www.gandul.ro/exclusiv/exclusiv-topul-cauzelor-de-producere-a-accidentelor-in-2023-conducerea-sub-influenta-drogurilor-este-abia-pe-locul-28-20115657
5. Ibid. referințele 3, 4.
6. European Union Agency for Drugs, Legal Approaches to Drugs and Driving, 2022 https://www.euda.europa.eu/publications/topic-overviews/legal-approaches-to-drugs-and-driving/html_en
7. OUG 97/2024 https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/285402
8. Roșu, I., 2024 https://hotnews.ro/cati-soferi-au-refuzat-testarea-antidrog-sau-de-alcool-in-trafic-in-2024-datele-politiei-pe-primul-semestru-2-000-de-permise-retinute-pentru-droguri-peste-7-000-pentru-alcool-dar-o-alta-infractiun-1750449
9. Libertatea, 2022 https://www.libertatea.ro/stiri/exclusiv-harta-testarilor-antidrog-din-romania-cati-dintre-soferii-verificati-de-politia-rutiera-ies-pozitivi-la-consumul-de-stupefiante-4719643
10. Europa Liberă România, 2024 https://romania.europalibera.org/a/una-din-trei-testari-pozitive-la-droguri-infirmate/32762596.html
11. Agenția Națională Antidrog, Raport Național Privind Situația Drogurilor, 2023 (p. 205) http://ana.gov.ro/wp-content/uploads/2024/06/RAPORT-NATIONAL-PRIVIND-SITUATIA-DROGURILOR_2023.pdf
12. Inspecția Judiciară, Raport de control la nivel național privind cauzele având ca obiect deținerea de substanțe interzise și infracțiuni săvârșite sub influența acestora, 2024 (p. 33) https://drive.google.com/file/d/139wiN5LX8Ba8LztRi7txjpjU3Ihm5ucq/view?usp=sharing
13. Ibid.
14. Decizia nr. 365/RC/2020 a I.C.C.J.
15. Dosar nr. 16896/302/2023 al Judecătoriei Sectorului 5 București (dosar u.p. nr. 1541/P/2021)
16. Înalta Curte de Casație și Justiție, nr. Dosar 620/1/2024 https://www.scj.ro/1094/Detalii-dosar?customQuery%5B0%5D.Key=id&customQuery%5B0%5D.Value=100000000349733
17. Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024 https://www.scj.ro/CMS/0/PublicMedia/GetIncludedFile?id=25317
18. Ibid.
19. Ministerul Public, Concluzii formulate de procuror în cauza 620/1/2024 https://www.mpublic.ro/ro/content/concluzie-hp-din-data-de-12042024
20. Consiliul Superior de Medicină Legală, Punct de Vedere, 2024 https://csml.ro/punctul-de-vedere-al-csml-privind-evaluarea-sofatului-sub-influenta-substantelor-psihoactive/
21. APADOR-CH, Ar trebui să avem limite minime pentru droguri în trafic, dar cine să le stabilească? 2024 https://apador.org/ar-trebui-sa-avem-limite-minime-pentru-droguri-in-trafic-dar-cine-sa-le-stabileasca/
22. DECLIC, Opinie la ICCJ despre Starea de Influență, 2024 https://instrumente.declic.ro/uploads/Amicus%20curiae_Declic.pdf
23. Chiriță și Asociații (Societate de Avocați) https://www.chirita-law.com/conducerea-sub-influenta-substantelor-psihoactive-sesizarea-curtii-constitutionale/
24. Cherteș, D-S., O analiză succintă a necesității introducerii pragurilor legale în cazul infracțiunii de conducere sub influența substanțelor psihoactive, 2023 https://www.baroul-cluj.ro/wp-content/uploads/2023/12/chertes-1.pdf
25. Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie (ARPP), Punct de Vedere Problematica Drogurilor, August 2024 https://drive.google.com/file/d/1C7KYv3q2rKA1QtmiLCNaesGJIrLq4n3C/view?usp=sharing
26. Centrul European pentru Monitorizarea Dependențelor și Toxicomaniei, Driving Under the Influence of Drugs, Alcohol and Medicines in Europe - findings from the DRUID project, 2012 https://www.euda.europa.eu/publications/thematic-papers/druid_en
27. Ibid., (p. 32)
28. Downey, L.A., et al., The Standardized Field Sobriety Tests (SFST) and measures of cognitive functioning, 2016 https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/26528800/
29. Blandino, A., et al., Driving under the influence of drugs: Correlation between blood psychoactive drug concentrations and cognitive impairment. A narrative review taking into account forensic issues, 2022 https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8938866/#bib176
30. A se vedea raportul DRUID, supra. referința 26
31. Favretto, D., et al., Driving under the influence of drugs: prevalence in road traffic accidents in Italy and considerations on “per se” limits legislation, 2019 https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30024768/
32. Gruppo Tossicologi Forensi Italiani, 2023 https://www.minervamedica.it/en/freedownload.php?cod=R54Y2023N03A0192
33. A se vedea comunicatul ARPP, supra. referința 25, și Cherteș, supra, referința 24.
34. UK Parliament, Road Traffic Volume 594: Debated on Monday 16 March 2015 https://hansard.parliament.uk/Commons/2015-03-16/debates/15031621000002/RoadTraffic
35. Hodorog, A., Ce spune legislația românească despre condusul sub influența medicamentelor?, 2024 https://www.despreadhd.ro/legislatie-condus/
36. A se vedea APADOR-CH, supra, referința 21.
37. Gjerde, H. & Strand, M.C, Legal limits for driving under the influence of illicit drugs: Large varations between jurisdictions, 2023 https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S2665910723000312
38. Marillier, M. & Verstraete, A. G., Driving under the influence of drugs, 2018 https://wires.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.1002/wfs2.1326
39. Deutsche Welle, 2024 https://www.dw.com/en/germany-cannabis-limit-set-for-drivers/a-69295847
40. A se vedea Gjerde & Strand, supra. referința 37 & Marillier & Vestraete, supra. referința 38
41. A se vedea Favretto, D., et al., supra. referința 31
42. A se vedea raportul DRUID, supra. referința 26
43. A se vedea Blandino, et al., supra. referința 29
44. A se vedea Cherteș, supra. referința 24
45. A se vedea raportul DRUID, supra. referința 26
46. A se vedea Blandino, et al., supra. referința 29